România și-a încheiat parcursul la Campionatul Mondial de handbal feminin mai devreme decât și-a propus, o clasare între primele opt reprezentative ale lumii. Tricolorele s-au oprit însă în optimi, după 29-31, astfel că va termina turneul final pe locul 11, după Muntenegru și Spania, cele mai bune naționale eliminată în prima fază KO.
La sfârșitul unei competiții de anvergură, așa cum a fost și acest Mondial pentru România, se spune că ultima impresie contează cel mai mult și rămâne întipărită în memoria fanilor. Totuși, pentru că prezența la un turneu final nu se reduce numai la un singur meci, ci la un parcurs pe o perioadă mai lungă, ProSport încearcă să tragă câteva concluzii, grupate în „puncte pozitive”, pentru că există și o parte plină a paharului, și puncte „slabe”.
Slăbiciunile naționalei
1. Cel mai mare minus al tricolorelor la Mondialul din Serbia au fost ratările din situații de unu la unu, emoțiile sau lipsa de concentrare la finalizare. Per ansamblu, procentajul reușitelor pe șase metri a fost de 46%. Tocmai în meciurile cu Germania și Polonia, pe care le-ar fi putut câștiga, echipa a fost trădată de acele ratări uriașe. În meciul pierdut din grupă (23-26), tricolorele au avut 50% șanse frunctificate (7 mingi din 14 aruncări), iar cu Polonia au stat și mai rău – 45% (9 goluri din 20 de situații).
2. Ca și completare la primul punct, o altă problemă majoră au fost ratările din aruncări de la șapte metri. România a irosit nu mai puțin de nouă situații, șase în partida cu Germania. Tocmai aceste ratări au contribuit la respectiva înfrângere, care în primă fază poate că nu a avut o importanță majoră, dar în economia grupei s-a dovedit a fi o șansă imensă pierdută. Spre exemplu, ce ar fi însemnat un loc 1 în grupa D? În primul rând, Angola adversar în optimi!
3. Echipa a arătat că a stat prost la capitol condiție fizică, iar în acest caz sunt arătate cu degetul cluburile. Acest aspect poate fi o explicație a căderii din finalul partidei cu Polonia. Și în partida cu Germania tricolorele au evoluat în trepte, dar pe final, când reușiseră să reducă din nou diferența la două goluri, n-au mai avut „combustibil” să și egaleze. Doar cu Ungaria echipa s-a prezentat la parametrii foarte buni, însă „aerul” a fost asigurat în respectiva partidă și de o poartă excelentă.
4. Ne-am obișnuit ca la fiecare turneu final echipa națională să aibă un meci de „rătăcire”, în care toate astrele îi sunt favorabile, dar cedează în niște condiții greu de explicat, care ține în primul rând de „mental”. Echipa se blochează și nu există acel cap limpede, nici în teren, nici pe banca tehnică pentru a opri echipa, aflată pe topogan. Acest meci a venit tocmai în fazele eliminatorii, în fața Poloniei, adversar care în mod normal nu avea cum să elimine România. După rezultatele înregistrate la Mondiale, un succes al „leșilor” părea imposibil: România – Ungaria 21-17, Spania – Polonia 26-20, Ungaria – Spania 28-21. România – Polonia a fost genul de meci pe care dacă l-ai rejuca de nouă ori, l-ai câștiga probabil tot de atâtea ori.
Punctele pozitive
1. România va avea și în următorii ani un cuvânt de spus la turneele finale. Echipa este încă în reconstrucție, iar la Mondialul din Serbia au apărut câteva jucătoare care vor avea un cuvânt de spus, precum Perianu, Marin, Ciuciulete, Chiper sau Dincă. În total, Tadici a deplasat un loc cu 10 handbaliste care au avut maximum 25 de ani. Meciurile cu Ungaria și Germania (n.r. chiar dacă a pierdut în al doilea caz) sunt etalon, tricolorele demonstrând că au valoare, determinare și sunt capabile să se bată cu oricine. Probabil că ar mai fi nevoie de constanță.
2. Deși nu a fost în plenitudinea forțelor, Cristina Neagu a arătat o creștere evidentă. Încă nu ne putem propunța dacă Neagu va mai fi handbalista din 2010, având în vedere operațiile peste care a trecut, însă cu siguranță va rămâne o jucătoare de top mondial, care poate decide de una singură meciuri. Și cu Ungaria, și cu Polonia, a arătat de ce este în stare. Probabil că ea va fi liderul naționalei în următorii 5-6 ani, important este să fie ocolită de alte accidentări.
3. Jocul de altă dată al României, apărare beton și contraatac, a dat rezultate în Serbia în majoritatea partidelor. Tricolorele au înscris cele mai multe goluri pe contraatac, 45, mai bine de 25% din cele 161 realizate. Spre exmplu, de la 9 metri, România a marcat numai 31 de goluri.
4. Unitatea de grup a fost un punct pozitiv la acest Mondial. Aurelia Brădeanu, în calitate de căpitan, a reușit să aduce echipa în jurul ei, astfel că în vestiar nu a existat nicio „bisericuță”. Jucătoarele cu experiență au fost în permanent contact cu cele mai tinere, le-au încurajat la fiecare nereușită.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER